Asociația Arhitecților din Moldova

Mihai Șeremet

Portalul

www.gradinamea.md


şi-a propus să cultive arta de a amenaja fiecare colţişor din preajma noastră, aceasta presupunînd cunoştinţe
profunde în domeniile arhitecturii şi design-ului. În general, termenul artă desemnează o activitate menită a lărgi
orizontul de cunoaștere prin înălţare și care se bazează pe percepţie, imaginaţie , intuiţie, dar şi
pe cunoștinţe și exerciţiu. Pînă la sfîrșitul secolului trecut arhitectura era considerată


«o decoraţie a structurii»


(John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright, unul dintre exponenţii arhitecturii organice, redefinește arhitectura ca fiind
capabilă a integra armonios structurile în natură.

Despre aceste şi alte probleme discutăm cu dl Mihai Şeremet, arhitect, preşedinte al Asociaţiei Arhitecţilor din
Moldova


.

- Dle Mihai Şeremet, am realizat mai multe interviuri în care am dorit să aflu cît mai multe despre natură aşa cum o
înţelege fiecare om în parte. Conform uneia din multitudinea de definiţii, «Arhitectura este


domeniul cel mai cuprinzător ce se ocupă de organizarea spaţiului, urmărind

armonizarea funcţiunilor complexe

«. De asemenea, se spune că arhitectura nu poate fi confundată cu natura. Ce ne puteţi spune în legătură aceasta?

-
N-o să ne rătăcim în multitudinea definiţiilor foarte diverse, precum e și firesc pentru un asemenea domeniu complex ca
arhitectura. Să pornim de la adevărul că Arhitectura este o a doua natură - cea creată de OM. Creaţia omului din piatră,
arhitectura volumetrică, este mai distinct delimitată de natură, pe cînd arhitectura peisajeră, care-și are paleta din
material viu, natural, face mai dificilă distincţia respectivă. Asupra acestui compartiment al Arhitecturii s-ar cuveni să ne axăm
discuţia cît timp ne aflăm în „Grădina mea", mai bine spus „a noastră".

- Arhitectul, îndeplinind o sarcină pusă de către beneficiar, încadrează în peisajul pictat de natură o
altă operă, care, deşi importantă, transformă colţul naturii în unul tot atît de real, doar că din
piatră. Cum împăcăm aceste „două naturi"?

- Primul mare impact pe care l-a produs omul faţă de natură a fost mușcarea din mărul oprit, din care cauză OMUL a fost
izgonit din Eden (Rai) și obligat a-și cîștiga pîinea prin sudoarea frunţii, cunoscînd astfel binele și răul.

De altfel, arhitectura peisajeră și arta grădinilor în sens larg are motivaţia - ca să nu spun mobilul, în tendinţa
veșnică, la nivel subtil, inconștient al omului - de a reveni în rai. Dacă nu unde a mai fost, în sînul lui Dumnezeu,
apoi măcar în unul artificial, creat prin artă.

Conflictul în domeniul nostru este evitat atîta timp cît Omul, arhitectul-beneficiarul nu se ia la întrecere cu Dumnezeu. În caz
contrar, această îndeletnicire ar avea un puternic iz de trufie. Iată unde, de fapt, stă ascuns mărul discordiei în
relaţia arhitectură/natură. RaportulBeneficiar - arhitect - utilizator este un nod Gordian al tuturor timpurilor, iar la noi,
astăzi, capătă un aspect de-a dreptul hipertrofiat. Gradul de armonizare a relaţiilor la nivel de sarcină - proiect - realizare se reflectă neapărat asupra a ceea ce se creează și de care beneficiem cu toţii.
Volens, nolens, atîta timp cît spaţiul este matricea care ne marchează ori de cîte ori ne cuprinde, sîntem datori a ne
îngriji de el ca de cea mai aleasă haină.

Tot aici aș dori să familiarizez cititorul (nu vizitatorul) cu ceea ce se numeşte Activitate arhitecturală,
părtaşii căreia sîntem practic toţi citadinii - ce-i drept, în diferite ipostase: beneficiari, proiectanţi, utilizatori,
gestionari, funcţionari publici în domeniu, admiratori (turiști), businessmani imobiliari, pedagogi cercetători în domeniu etc.
Mi-aș dori foarte mult ca și la noi, urmînd exemple ce ne vin din afară, să se reușească a se crea un Spaţiu Public
benefic cu contribuţia conjugată a fiecărui participant la Activitatea arhitecturală.

- Înainte de a executa un proiect de arhitectură, cercetaţi terenul pe care urmează să fie construit obiectul proiectat de
Dvs.? Aţi refuzat sau aţi refuza vreodată un proiect din cauza peisajului care trebuia sau va trebui distrus pentru a ridica o
construcţie?

-

Depinde ce avem în vedere: volumetrie, adică zidării, sau urbanistică? Vezi bine, noţiunea de peisaj tot ţine de nivelul
scalar la care ne referim.

- Volumetrie, să zicem.

- Prima mea lucrare făcută în calitate de tînăr specialist-proiectant a fost Proiectul Școlii Sportive cu
două săli din or. Rîbniţa, amplasată într-o depresiune a localităţii din str. Aeroportului. Din păcate, nu mi
s-a oferit posibilitatea de a alege locul, fiind pus în situaţia de a înscrie edificiul în contextul natural (relieful) și
construit (clădirile vecine din preajmă).

Și astăzi ţin mult la soluţia arhitecturală găsită atunci, dar astăzi n-aș avea cutezanţa și
forţa de a convinge șefii nemijlociţi și, respectiv, beneficiarul în vederea apărării unui demers arhitectural ce
ţine cont de loc (se mai zice sit, aproape ca „syt"). E adevărat că astăzi sînt absolut alte realităţi. Situl mai
presupune și Sfinţenia Locului, „Genius Locis" (geniul locului). Credoul meu profesional, dacă doriţi, este crearea unei
arhitecturi ce pactizează cu locul, cînd natura nu suferă, ci se îmbogăţește, iar omul prin actul său creativ
își îndeplinește una din misiunile sale pe Pămînt.

Acum vreau să spun cîteva cuvinte cu referire la protecţia peisajelor. Este un lucru minunat, însă mai întîi de toate
avem sarcina de a proteja cimitirele. În ceea ce mă priveşte, pentru a nu participa la finisarea Școlii din satul Ocniţa,
construită pe cimitirul vechi al satului, am preferat să-mi pierd locul de muncă. Cazuri similare de profanare a locurilor sfinte sînt
multiple. În calitate de arhitect peisajist la Grădina Botanică a Academiei de Știinţe m-am opus importării unui vagon cu
blocuri de granit fisurat din Ucraina pentru evitarea „îngunoirii" cu piatră a Expoziţiei de arbori și arbuști coniferi,
care există şi pînă în ziua de azi şi se numește Pinarium.

Cînd am aflat despre intenţiile Institutului de Botanică de a înstrăina Arboretumul ce cuprindea 150 de hectare de spaţii
plantate cu diverse specii dendrologice, împreună cu încă doi arhitecţi - Eugen Bîzgu și Grigore Burciu - am elaborat
proiectul-concepţie de concurs cu propunerea de convertire a spaţiilor respective într-un Parc Etnografic - Muzeu al Satului. Pînă
astăzi abia de s-a reușit a rezista presiunilor de acaparare a terenului de către numeroși pretendenţi pentru a-l construi/betona
cu orice preţ, numai să nu rămînă spaţiul plantat, înverzit. Mai puţin s-a reușit a rezista presiunilor
recreanţilor de tot soiul și din toate părţile care provoacă degradarea spaţiilor plantate. Așa că protecţia
peisajelor rămîne mai mult de domeniul viselor frumoase, căci realitatea prezentă este cu totul alta, lipsită de bun simţ din
partea demnitarilor şi a aşa-zişilor oameni de cultură.

- Din cele spuse se poate deduce că funcţia de recreere, odihnă a parcurilor nu trebuie înţeleasă primitiv utilitarist?

- Categoric. Funcţia estetică nu e mai puţin importantă. Poate e chiar mai importantă, primordială, ca să zic aşa.

- Cum asiguraţi această funcţie estetică? În general, în ce constă menirea (partea educativă) a acesteia (să
bucure ochiul, sau are vreo importanţă formativă, să zicem, de concepte, de felul a fi a omului în general, spirituală?????)?

- Domnule Mihai Şeremet, ştiu că predaţi arta plastică, şi totodată am avut ocazia, de mai multe ori, să
vă văd desenînd portrete, dar niciodată nu v-am văzut să pictaţi natura. Cînd şi cum redaţi natura?

-

La Liceul WALDORF, unde predau Arta plastică, Istoria artelor frumoase și Istoria arhitecturii, am parte de un cîștig
substanţial, stabil și garantat. Ascest cîştig se numeşte propria plăcere. Mă strădui această plăcere de
a savura frumosul să le-o transmit şi copiilor. În portretele pe care le desenez redau oameni, adică încununarea naturii -
creaţiunea umană. În aceste portrete găsesc similitudini evidente cu peisajul în sens obișnuit. Aici cred că-s ghidat de
cele citite la Octavian Blaga despre matricea stilistică prin care se are în vedere peisajul care marchează trăitorul de la rasă,
naţiune, grup social, comună, familie pînă la individ în corespundere cu nivelul scalar de care am mai pomenit anterior. Pe chipul
redat într-un portret profund psihologic se poate citi și urmări întreaga evoluţie ancestrală a celui reprezentat. Ajută
bine la cunoașterea de sine.

Peisajul în sens tradiţional m-a pasionat dintotdeauna. De mic mi-a plăcut tot ce-i verde, mai apoi - anumite particularităţi,
stări, perspective, și toate acestea fiind reprezentate pe foaie. Reprezentarea este exerciţiul ce focalizează atenţia,
oprește privirea la detalii și, totodată, cuprinde panorame, creînd impresia generală și de ansamblu. Din fericire mi-a
reușit să păstrez un număr considerabil de lucrări(desen și pictură) executate în adolescenţă. Și
astăzi le găsesc de o reală sinceritate copilărească și, prin asta - documentare sufletești.

Cum redau natura?

Îndeplinind o comandă de peisaj în ulei, format 800 x 1200mm, m-am prins că îl tratez ca pe un proiect cu eventuala executare a
acestuia în natură. Iată ce înseamnă „să pictezi cu copaci vii" vorba lui Gonzago, lucru cu care m-am ocupat timp de
aproape 10 ani cu multă pasiune la Grădina Botanică.

- Ce vă impresionează în mod deosebit la natură?

-

Caracterul.

- Cum explicaţi legătura dintre natură şi om? Poate fi natura înlocuită cu altceva?

-

O întrebare filosofică mai cu seamă. Omul și natura se condiţionează reciproc, chiar și patologiile le sînt comune.
În însăşi întrebarea despre posibilitatea de înlocuire a naturii se conţine un paradox, ceea ce nu-i ştirbeşte
din valoare. Ba din contră…

- V-aţi născut şi aţi copilărit în Bucovina, într-o zonă de munte, unde Carpaţii sînt o
adevărată perlă a naturii. V-a influenţat cumva, natura, în alegerea profesiei?

Mihai Şeremet
: O mică precizare istorico-geografică. Eu vin din judeţul Hotin, plasa Noasulţa, comuna Costiceni. Bucovina se consideră de la
Noasuliţa spre Carpaţi.

La noi în liceu se știe că voinţa copilului se întărește ca urmare a unor fascinaţii. Eu am avut parte de asemenea
fascinaţii în repetate rînduri, dar două m-au marcat și le ţin minte „ca azi". Prima-i legată de excursia cu clasa
la Cameneţ - Podolsc, Ucraina și a doua, similară, în Carpaţi pe traseul Cernăuţi - Iaremcea - Colomîia. Din prima
am venit cu impresii, din a doua - cu cîteva peisaje din natură. Nu mă despărţeam de șevalet nici în taberele
studenţești de muncă, pictînd peisaje și portrete în afara programului de studii. Este de menţionat că la noi,
în Chișinău, studiile la Arhitectură sînt acompaniate pe toată durata de desen și pictură, ceia ce nu-i
caracteristic și altor școli similare din Romînia și alte ţări Europene.

Despre alegerea profesiei: - Munţii indică verticalitatea. Etajele cresc în sus, pe verticală, iar arhitectura și agricultura nu
admit abaterea de la succesiunea firească a lucrărilor. Asemenea munteanului care urcă treaptă după treaptă. Nu te poţi
înălţa fără o temelie pe potrivă. Nu poţi culege pînă ce nu semeni și îngrijești
plantaţia.

- Vă mai amintiţi cum vedeaţi (percepeaţi) natura în copilărie?

-

Eu am trăit Natura și nu doar am contemplat-o. Am știut de mic rostul muncii și a unor obligaţiuni ca și copil; am știut
de arșiţă și sete în cîmp, în miez de vară; am savurat cîmpia și satul în toate nuanţele
pastelurilor lui Alexandri, am trăit de rînd cu tot satul frica de potop la revărsarea frecventă a Prutului; în ochii mei s-a
demolat casa bătrînească și a crescut din temelie casa părintească; și, însfîrșit, am cunoscut oamenii cu
calităţi și cu vicii de tot soiul. Asemenea trăire, pe viu, le-aș dori-o și nepoţilor mei.

- Aţi scris vreodată despre natură? Aţi încercat să expuneţi natura în proză sau poezie? Care lucruri
vă inspiră în mod deosebit?

Mihai Şeremet:

Tot românul e poet în afară de Șeremet. (Rîde) Vocaţia mea în ale poeziei și muzicii a fost refulată în
artele frumoase. Și sînt mulţumit şi mulţumesc.

- Care sînt florile Dvs. preferate? Vă place să le dăruiţi?

-

Îmi plac toate florile la locul lor. Dăruiesc flori tăiate în măsura în care să li se dea importanţă și
să nu se uite măcar o vreme. Am o colecţie bună de flori de cameră și prin ele-mi satisfac nostalgia după verdele
palpabil. În premieră pentru mine, și nu numai, în vara aceasta am pus bazele unei Grădini Suspendate (alias Grădinile
Semiramidei)J la balconașul special prevăzut pentru așa ceva, dar neutilizat de nimeni dintre locatarii vecini după destinaţie.
Sper să-mi reușească crearea unui peisaj intensiv în genul bonsaiului nipon, un fel de
„grădinărit în tavă". Poate că deveni-vor cîndva „la modă" și ca o alternativă balcoanelor cu
vitralii improvizate și pestriţe de pe faţadele blocurilor de locuit…

- Dacă aţi avea o vilă, sau o casă la ţară, cum ar arăta grădina din curtea ei? Sau dacă o aveţi, cum
arată?

Mihai Şeremet:

Un aspect demn de menţionat aici ar fi criteriul de alegere a apartamentului în care acum locuiesc cu familia. Aflat pe marginea Căii
Orheiului, în pofida zgomotului și a tot ce-i legat de strada supraaglomerată din preajmă, hotărîtoare, pînă la
urmă, pentru cumpărare a fost priveliștea care se deschide de la etajul 4 înspre strada Florilor cu pădurea de pe coastă.
Astăzi, după 14 ani de locuire, nu regretăm deloc - mă refer la întreaga noastră familie - alegerea făcută, iar
pictura unui peisaj de iarnă dalbă-argintie, pe care l-am surprins în Chenarul geamului, vine să confirme cele spuse de mine.

Mai avem o casă la Cernăuţi și una la Vulcănești. Declar deschis şi fără teamă de „avere la
vedere", fiindcă am toate actele doveditoare a proveniri legale, prin muncă asiduă. Poate vă gîndiţi că sînt cam
departe una de alta, dar, zic eu, tot sînt mai aproape decît Moscova și Milano. (Zîmbeşte) Grădinile arată și vor
arăta cît vom fi și vom trăi ca-n copilărie, precum le-am moștenit.

- Dacă aţi scrie despre natură, cu ce aţi începe?

-

Foaie verde…

- Vă credeţi ocrotitor al naturii? Cum o protejaţi?

-

Da! Prin statutul meu de pieton convins, profesionist și prin circularea cu transportul interurban și urban public.

- Cum transmiteţi dragostea pentru natură copiilor şi învăţăceilor Dvs.?

-

Prin propriul exemplu, exersînd trăirea naturii pe cît posibil mai din plin.

- Ce le-aţi dori cititorilor/vizitatorilor portalului: http:jurnal//gradinamea.md?

-

Să nu se mulţumească doar cu vizita și nici doar cu cititul. Să pună mîna pe hîrleţe, sape și… La
treabă! Dacă tot avem de readus raiul pe Pămînt, de ce să nu fie la noi, în ţară?

Să trăiască!, să-nflorească http:jurnal//gradinamea.md !!!

Mihai Șeremet, 24 ianuaie 2014, de ziua Micii Uniri.