Asociația Arhitecților din Moldova

Raport de activitate  a Asociației Arhitecților din Moldova(AAM)
pentru perioada iunie 2008-iunie 2012
prezentat de președintele (AAM) Mihai Șeremet
la ședința deschisă a Consiliului AAM

O să încep mai putin obișnuit –cu un ”sketch” tragicomic
(Acesta n-a fost citit la adunarea în cauză din considerente ”economice”,
Dar ceia ce a urmat mă face să-l dau citirii prin intermediul Site-ului)
Eu sunt pentru democrație!

Ce vă tot feriți voi arhitecții funcționari angajați de democrație? Umblați cu aranjamente!. Cine pe cine propune. Cel propus îi va datora celuilalt când va ajunge în postul propus. Câtă bătaie de cap! Și la ce bun?
Iată la noi în AAM avem alegeri libere. Fiecare propus a fost din partea ”adversarului” său. Să-i  facă în ciudă, să nu-l vadă în ochi, prin preajmă, în același rând. A trecut în post de Președinte cel mai mare scandalist, adică subsemnatul, propus de cel mai straniu și de negăsit arhitect al Asoiației Arhitecților și Uniunii Arhitecților, Mihai Radu. Consiliul AAM a fost ales din toți cei care au votat contra Președintelui la alegeri: E. Bâzgu, V. Eremciuc, G. Vasilachi ș.a.
Anatol Pânzaru a fost propus de V. Eremciuc și rugat să accepte locul în Consiliu prin GSM (roaming),procedură neprevăzută de Statutul Asociației…Anatol s-a remarcat cu cele cîteva agape de duminici pline de noutăți și voe bună.
Eugen Bâzgu a fost doar la o singură sau două ședințe a Consiliului pentru a-mi cere socoteală ce fac cu cotizațiile. (personal s-a achitat  doar pentru doi ani).G. Vasilache a răspuns la telefon în patru ani de cinci ori și a fost prezent la adunarea Consiliului AAM de 3-4 ori pe an.Gicu s-a manifestat în deosebi la porăiala legată de două expoziții anuale,mulțumesc.
Vasile Eremciuc a umblat regulat la ședințe din vigilență mai ales pentru a nu se întocmi vre-un demers cu critică la adresa ministerului de ramură, iar mai apoi primea o satisfacție orgasmică din cearta cu Victor Cojuhari care era și el vigilent din partea lui  Iurie Povar.
Sergius Ciocanu s-a îngrijit de prezență în măsura în care să nu fie băgat afară din Consiliu cu critică mediatizată, ceea ce i-ar fi șifonat imaginea de funcționar-șef la Ministerul Culturii.Ne-a ținut la curent cu proiectele de legi ce țineau de Monumentele de for public.Mulțumesc.
Degeaba vă temeți D-stre de democrație . Bunăoară mai-dăunăzi Vasile Eremciuc , secretarul Consiliului , la critica bine întemeiată din partea mea în legătură cu scoaterea  Asoiaței la mezat, m-a trimis la origini. Din toată inima. La mama. N-am zis nimic . De prisos. I-am amintit doar cine este pe adevărat și cu ce trebuie  să se ocupe de aici încolo. I-am zis și m-am dus la gară. Mi-am luat bilet și m-am dus la mama. La Cernăuți. Dacă  m-a trimis… Drept că nu m-am dus până la capăt unde m-a trimis. Este  imposibil. La următoarea ședință de Consiliu Vasile nu m-a rechemat de la origini iar eu am ”reeterat” informația despre cine este el
Eu tot timpul am tins spre originalitate. A vrea și a putea nu este același lucru. M-a ajutat Eremciuc. M-a trimis și  am reușit. Sunt original. Aproape original. Degeaba vă temeți D-stre de Democrație! V-or mai cuvânta încă șase membri ai Consiliului AAM. Vă voi relata noutăți de călătorie. Urmează să vedem unde voi fi delegat.
Deocamdată sunt pe loc.
P.S. Cât pe ce era să-l uitde colegul nostru Vladimir Chistol.Unicul nume de familie pe care  Vasile-l tine minte pederost. Unicul care se conduce de vorba originală ”niciodată nu zi niciodată”. El a reușit să rămână în afara criticii prin acest pozitivism steril care numai colegialitate nu se numește. Din partea mea personală îi exprim mulțumiri pentru bunul nume în fața șefei Bibliotecii de Arte, pentru aportul esențial la amenajarea locului de ședințe a bibliotecii și pentru fortificarea ușii de intrare la sediul AAM,
( montarea unei uși metalice), lucru pentru care-i mulțumesc încă odată.

Stimați colegi,
Nu mă îndoiesc că fiecare dintre Dumneavoastră ați putea să vă isprăviți cu funcția de Președinte AAM. Asta deoarece suntem arhitecți, adică cei mai cei mai în activitatea arhitecturală și pentru că toți noi – vorba unei  mame din perioada studenției – ”am învățat de nacelnici”.
Acest statut de ”nacialnic” ne-a și creat probleme în relații și în desfășurarea unei activități evident mai prodigioase pe tărâmul beneficiului public. Activitatea noastră de zi cu zi, așa sau altfel, legat fiind de spațiul public, ne obligă a contribui la susnumitul beneficiu. Atâta doar că din beneficiu public noi adesea cădem în binefacere pentru  beneficiar și după asta culegem roadele facerii de bine la moldoveni. Mă refer aici la ”politica” de prețuri în proiectare a  fiecăruia dintre noi.
Ca exemplu: ești întrebat la telefon – ”Un parc în satul Pașcani”, la intrare în sat – ”cam cât ar costa proiectul?”. Întrebarea-i pusă nu de vreun lider din sat ci de un coleg de-al nostru  arhitect.
Asemenea abordări duc la declanșarea unor proiecte sortite din fașă la eșec, cu niște relații tensionate beneficiar – proiectant, cu risipă de și-așa mic buget al satului și onorariu mizer care n-ajunge nici măcar de strictul necesar al autorului, nemaivorbind de plata cotizațiilor ca membru AAM.(Asta se întîmplă cînd nu-i la mijloc o împărțială din contul statului).
Din cauza unei asemenea politici de prețuri cu planurile urbanistice ale localităților rurale se ocupă niște firme care și-au pus la punct doar topografierea. La PUG-urile orașelor adăugător la topografie vine în ajutor grafica de calculator cu efecte de animație.
Nu salvează situația în prețul proiectării nici metodele de calcul ultraindividualizate: ca procent din costul de deviz a lucrărilor de executare a lucrărilor de construire, ca preț al unui metru pătrat din suprafața totală proiectată și nici alte metode improvizate.
Cu toate că au trecut vreo cinci ani de la ”zvâcnetul” Ministerului de ramură de a reglementa politica de prețuri în proiectare, până astăzi nu avem cine știe ce rezultate. Personal, împreună cu Vasile Eremciuc, pe atunci președinte AAM, am militat pentru introducerea metodelor de calcul europene. În cuvinte am fost înțeleși și susținuți, în fapte – deloc. Convingerea mea este de a folosi metoda deocamdată valabilă oficială
(după «РСН»)  doar cu condiția ca ea să fie una pentru toți. A o însuși nu este atât de dificil. La tema aceasta am putea organiza pe viitor și niște seminare – lecții. Dacă observați în discursul meu, în loc de edificii zgârie-nori, persistă persoane zgârie foi, zgârie mouse și zgârie brânză. Am mânca noi brânză în amândouă fălcile dar nu o-aveam. Lucrăm ”pentru budă”, a nu se înțelege pentru Buda de la budiști. Nici pentru Dumnezeu nu prea ne spetim, de unde ne și se trag toate relele.
Aici trec la proiectarea și edificarea obiectelor de cult de care au avut parte mulți dintre noi. Mulți dar nu toți. Personal n-am nici unul. Aș putea fi considerat ateist, iar abordarea de față a temei un gest ranchiunos.
Presa românească de specialitate pune întrebarea: Pe cît de evlavios urmează să fie un arhitect – proiectant de biserici? La noi – nu. Nu avem presă de specialitate: avem albume glamuroase pe hârtie luxoasă cu arhitecți frumoși și la prețuri pe măsură.
Cât ține de biserici,sau îndeplinit cu succes niște directive. Unii dintre noi au în palmares zeci de lăcașe. Personal pe linia AAM e-aș recomanda spre ”canonizare”. Ei abia s-au ales cu niște ordine și medalii. Din lipsă de probe n-o să dau nume, dar pe sovestea domniilor lor stă Mănăstirea Căpriana renovată pe principii de Euro-Reparație. La fel  nu este binevenită aducerea fără descernământ a unor proiecte și modele gata făcute și amplasarea neinspirată a acestora în sit.
Din lexiconul acestor arhitecți lipsesc cu desăvârșire asemenea termeni ca spațiu liturgic, proporții Divine, ori ”genius locis”, ce-ar însemna sfințenia locului. Ei cu acelaș elan plasează biserica în orice loc oferit de parcelari și cu aceeași râvnă plasează biserica la sol, subsol, pe uscat, și în aer (adaug eu de la mine).
Astfel bisericile din lemn din munții împăduriți ai Bucovinei ajung în pădurile de beton ale Chișinăului. Scuarurile care au rolul lor în ceea ce se cheamă spațiu public sunt ocupate de biserici nu tot timpul justificat. Drept exemplu pot servi terenul din preajma Obeliscului Eroilor de la Șipca și Muzeul Satului, unde în mod conjuncturist, fără consultarea echipei de arhitecți, neprevăzută în proiectul inițial, a fost plasată o biserică din lemn cu perspectiva extinderii în mănăstire. Orice se poate de hotărât, dar în mod argumentat, profesionist și cu responsabilități personalizate.
Și acum trecem la persoane adică ”la treabă”.  
În breasla noastră deseori, ca și în întreaga societate se preferă a înlocui  răspunderea personală cu iresponsabilitatea colectivă. Arhitectul,vezi interviul publicat pe aam.md cu subsemnatul, contrar misiunii sale, se pierde în delegarea răspunderii către experți- verificatori, funcționari de tot felul, și, fără să-și dea seama, devine prada caracatiței mafiot-birocratice atât de răspândite la noi. Pe de altă parte ne ciocnim cu beneficiarul analfabet în ale proiectării, lucru care pentru negocierea prețului îi este convenabil și profitabil. Adeseori este avar în terenuri și agresiv în comportament, zgârciți la tărîțe și eftini la făină,vorba moldovanului. Aici exemplific prin cazurile când beneficiarul va turna tone și zeci de tone fier-beton în plus, nejustificat, și va neglija proiectul economisind la onorariul pentru proiect și supraveghere de autor. Cunoaștem poziția nu tot timpul cooperantă și a Inspecției de Stat în Construcții. Beneficiarilor, sau mai potrivit, clienților din business-ul imobiliar le vine la îndemână izolarea noastră, lipsa de orice protecție juridică, (în competiție cu ei la plătit șpagă), precum incertitudinea noastră pînă la sfială a proiectanților.
Este nevoie de curaj. Personal mi-l asum într-un proces judiciar intentat de clientul, care a preferat să-și scoată banii plătiți conform contractului în avans prin judecată, în loc să respecte contractul și să finalizeze obiectul. O face după ce a căpătat la mână partea de proiect arhitectura faza P.
Nu mai vorbim de dreptul de autor care se încalcă la tot pasul, inclusiv de colegii noștri. Fără să dau nume, dar personal sunt lipsit de orice drept de autor la Pproiectul – Concept al Muzeului Satului –Parc Etnografic, de către fostul coleg de echipă sub motivația cum că  ”pe când noi am elaborat proiectul de concurs, la noi (pe atunci Uniunea Sovietică) nu era adoptată legea despre drepturile de autor”. Și încă mai vorbim de codul deontologic. Ce să mai vorbim? Unui arhitect de la noi din Asociație i s-a furat proiectul 1:1 din arhiva departamentului supraveghere urbană și după el s-a construit casa în natură. După multă lamentație colegul s-a împăcat cu funcționarul public prins în flagrant, pentru că mâine va vini la el după semnătură.
Ce mai putere a unei semnături! Din cauza ei adesea preferăm să stăm ”cu botul pe labe”. E o poziție preferabilă până când ți se arată că trebuie să-ți câștigi osul pe deplin. Atunci ți se arată indicația ministrului despre numărul excesiv de Asociații și necesitatea fuzionării.  Este un alt fel de a spune lichidării. Și vine asta din partea persoanei care a stat la leagănul Asociației. Urmează de precizat în ce scop. Și pentru asta va fi nevoie de probe și investigații a unei comisii deontologice pe care propun s-o constituim cu întroducerea în Statut a modificărilor de rigoare.
Și-acum despre Statut.
Această problemă m-a făcut a da sesiunii de astăzi un caracter mai puțin festivist, fără oaspeți de onoare, fără mediatizare excesivă și fără diferambe.
O Asociație dinamică nu se poate conduce de un Statut rigid, amorf și nefuncțional. Până acum s-a putut cu prețul unor sacrificii din partea unui număr redus de persoane active. Discuția pe marginea Statutului redactat propun să fie întreținută după alegerea noii conduceri, care va fi obligată a-l respecta și implementa.
Hotărîtor este că Asociația în dezideratul de formare a Corpului Arhitecților trece de la vorbe la fapte și nu neapărat cu binecuvântarea Ministerului și Guvernului și nici cu sila pentru mulți din arhitecți care deja se consideră Corp al Arhitecților.
Desigur, având pârghii de influențare a procesului arhitectural pe linia funcției de serviciu, și aparținând la o Asociație, ești în drept să te consideri astfel, mai ales că faci parte și din Sindicatele libere din Republica Moldova. Nu se pot considera astfel angajații unor firme mici și mijlocii de proiectare sau proiectanții-arhitecți solitari. Numărul acestora este considerabil iar în condițiile economiei de piață este într-o firească creștere. Prin cele spuse mai sus doresc să accentuez că Asociația este în drept și chiar obligată a se poziționa pe ”segmentul” deocamdată liberal al profesiei de arhitect. Propunerile de modificare a statutului țintesc anume în această direcție.
Lucrul asupra modificării Statutului îl văd ca un exercițiu care ne va prinde bine la continua perfecționare a cadrului legislativ-normativ în activitatea noastră arhitecturală în sens larg.
Acum vreau să mă opresc asupra urbanismului autohton, expresie ce se utilizează mai rar în spațiul nostru. Documentar, suntem la nivelul standardelor europene dar în realitate avem lacune mari. Simptomatic este că se lucrează după legea despre urbanism și amenajarea teritoriului care este soră bună cu legea similară din România iar baza normativă a rămas cea moștenită din perioada sovietelor. Am mai spus-o public și cu alte ocazii, că ceea ce se făcea în trecut de cercetători valoroși din Kiev și Moscova în domeniul urbanismului, azi este lăsat pe seama unor echipe specializate de ocazie care în cel mai bun caz pot face o compilare de acte normative și legislative din cele împrumutate de la țările învecinate. Am asistat(aproape întâmplător) la prezentarea Schemei Amenajării Teritoriului Național de către colectivul condus de domnul Iurie Povar și pot spune cu certitudine că mi s-a întipărit doar ca o nobilă intenție și un efort susținut în colectarea de date, informații, și anumite elaborări preluate de la instituțiile Academiei de Științe. Profunzimea lucrării s-a văzut din răspunsurile evazive la numeroase întrebări puse din sala, care-l aduceau la o stare de groază și nervozitate pe Autor. Rămâne să intervenim postfactum și-n continuare, cînd vom avea, Doamne ferește, cazuri de fors major de sorginte naturală ori antropogenă.
Știm că mijloacele alocate pentru asemenea lucrări sunt modeste. Acest lucru ne obligă să dăm dovadă de o ingeniozitate și mai mare.
Despre PUG-ul Chișinăului am aflat doar din mass-media și din gura lumii. Gurile rele vorbeau despre neînțelegerile iscate printre arhitecți-responsabili de proiectul investițional, finanțat ffiind  din fonduri internaționale și că s-au certat la împărțirea onorariilor.
Și ca rezultat ”linia roșie”, cea mai dreaptă, mai groasă și mai roșie care poate fi, trece nu pe altundeva decât chiar prin biroul arhitectului-șef al municipiului Chișinău. Niște însemne ale urbanismului autohton sunt și disputa în jurul monumentelor arhitectural- istorice care se mediatizează pe larg, în timp ce Planul Zonal al centrului Chișinăului este discutat și aprobat cu brio de administrație după așa zisa ”consultare a populației”. Acest PUZ-”puzatîi” nici de gând nu are să aplaneze tensiunea provocată de problema monumentelor.
Asociația Arhitecților a avut poziție fermă la jurizarea concursului - licitație pentru dreptul de proiectare a PUG-ului  mun. Chișinău. Personal am fost membrul juriului și am exprimat poziția conducerii AAM cu perspectiva antrenării unui cerc larg de spcialiști și persoane interesate și oneste în elaborarea PUG-ului. Însă după preluarea proiectului, reprezentantul nostru în UrbanProiect a preferat a negocia niște favoruri personale în defavoarea celor convenite inițial. Știm din auzite că PUG-ul  a costat opt milioane de lei și că aceștia au fost cheltuiți cu succes. Rezultatele ne dau de știre prin tot ce avem și vedem în municipiu ca arhitecți și cetățeni în același timp.
În perioada celor patru ani de activitate, conducerea AAM a intervenit cu demersuri repetate la rezolvarea problemei desfășurării concursurilor arhitecturale și, concomitent, aplicativ la problema monumentelor de for public în municipiu. La jurizarea concursului pentru alegerea locului și demersului arhitectural întru omagierea poetului național Grigore Vieru odată în plus mi-am dat seama de gravitatea problemei și de lipsa unei perspective în actuala situație economică dar, mai ales, moral-spirituală. Asociația pe viitor ar putea să-și asume rolul de organizatoare a unor concursuri corecte și eficiente cu condiția asigurării suportului financiar și logistic din partea tuturor persoanelor fizice și juridice interesate. Ca un exemplu de reușită a unui concurs cu eventuală  realizare a proiectului putem aduce exemplul complexului monastic Curchi, realizat de echipa de creație în frunte cu arhitectul Eugen Smolin și inginerul, dnul Doibani. Să ne amintim de acțiunea masivă de binefacere legată de această realizare.
Deprindere de participare la concursuri și la expoziții de lucrări arhitecturale am incercat să cultivăm și arhitecților noștri, în special celor tineri, prin organizare de expoziții anuale de Crăciun. În trei ediții consecutive s-a reușit a acumula numărul și calitatea proiectelor satisfăcătoare pentru a lua parte la expoziția ”Moldconstruct” și ”Imobil Moldova 2012.”
Asociația privește expozițiile ca o formă civilizată și onestă de a atrage clienții în afară de cele cunoscute: cerșitul de la funcționari contraplată, prin vecini, cunoscuți, cumetri, de la macleri în proiectare și alte scheme frauduloase, care în ultima instanță înrâuresc negativ la calitatea proiectului și, respectiv, a scopului principal al AAM – ambientului arhitectural.
Personal, grație participării la expoziția ”Imobil Moldova 2012” am reușit să atrag o comandă foarte interesantă. Tot la această expoziție am încercat (și sper mi-a reușit) să  promovez tânăra arhitectă Braniște Corina care a manifestat interes și multă abnegație și la expoziția de Crăciun 2011-2012.Mă folosesc de moment și exprim sincere mulțumiri colegului Ion Macari care întinde o mână fermă de profesionist în susținerea tinerei arhitecte. Și o face echitabil, fără tentă de subjugare sau în scop de procopsire cum o fac alți arhitecți ”consacrați” deseori.
Problema reînnodării legăturii între generații de arhitecți este una din cele ce stau la ordinea de zi a Asociației noastre. Aici salut tinerii cu inițiativă – Vlad Moldovan, Maxim Negru și Ion Zugravu, care și-au adus aportul la activarea și susținerea inițială a site-ului  Asociației. Păcat că nu am reușit să-l deservim și, respectiv,acesta încă nu a devenit centrul cristalizator al comunității arhitecturale de la noi. S-a întâmplat aceasta din cel puțin două motive: Nu este citit de membrii asociației AAM, credem fiindcă nu lasă nici o urmă la rubrica contacte. Alt motiv este că nu dorim a preface site-ul în gunoiște vizual – informativă. S-a oferit un ”coleg” să ne bucșească site-ul cu tot ce are el și familia, plasat pe facebook, youtube, odnoklassniki. Mersi, de așa ceva nu avem nevoie. Site-ul aam.md trebuie și este privit ca o revistă profesională web. De la această tribună țin să mulțumesc colegului Alexei Boșneaga pentru materialul legat de cadrul legislativ în domeniu plasat pe site. Georghe Vlas ne-a conectat la Sindicatele Libere în Construcții prin participarea la Adunarea Jubiliarăa Sindicatelor și omagierea Arhitectului Țiganco ca prim lider sindical.
În afară de ”întinderea de mână”, oricare și din partea oricui n-ar fi, Asociația urmează a organiza, dacă vreți, școli duminicale cu arhitecții tineri, unde va avea loc o îmbogățire reciprocă a generațiilor. Pentru spațiu se merită a face un contract de colaborare cu școala Waldorf, în incinta căreia ne aflăm. Dacă ne-am referi la incinta și proiectul școlii propriu-zise, apoi ar fi cazul de amintit că-i opera colegului nostru ”de negăsit” Mihai Radu, de pe cțnd era în echipa lui Mihai Eremciuc.
Și acum puțin despre pregătirea profesională a cadrelor arhitecturale:
Cu desăvârșire lipsește legătura cu facultatea. Din Mass-media și expoziții festive aflăm despre proiectele de diplomă fanteziste și despre performanțele catedrei care se măsoară cu numărul de absolvenți care sunt pregătiți pentru emigrare. Acest lucru l-am reținut din interviul acordat de șeful catedrei, doctor în arhitectură, dl Valeriu Lupașcu, acordat unui post de televiziune. Asociația, pentru viitorul apropiat, așa cum ne obligă Statutul, urmează să elaboreze un proiect – concept de dezvoltare strategică a sistemului de învățământ arhitectural în Republica Moldova. După mine, acesta urmează să se axeze pe umanizarea arhitecturii și abordarea sitologică a demersurilor arhitecturale. Personal m-aș bucura dacă în mediul arhitectural de la noi s-ar încetățeni noțiunea de arhitectură organică, revelată de Rudolf Steiner, noțiune  care le conține pe cele enunțate anterior. Tot Rudolf Steiner este fondatorul și teoreticianul școlilor de alternativă Waldorf, în una dintre care ne aflăm și unde eu am plăcerea să predau educația plastică, istoria artei și istoria arhitecturii.
În cei patru ani de activitate, lista membrilor AAM s-a completat cu 18 persoane și s-au ”readus sub drapelul AAM” încă pe atâți prin contactare, consultare, motivare. Odată pe lună, cu anumite excepții, s-au desfășurat ședințele consiliului AAM. Odată la două-trei luni, au fost contactați telefonic membrii de rând cu diferite ocazii iar uneori doar pentru a fi întrebați de sănătate. Ca rezultat al acestei legături, pot clasifica contingentul în felul următor: majoritatea sunt activi în profesie și mai puțin în beneficiul public. Merg pe listă:  
Pavel Adamciuc prin semnătură s-a angajat a forma și a deservi site-ul Asociației. Nu știu  dacă a făcut bine, plasând fără să întrebe pe nimeni, pagina despre site-ul nostru ”bicisnic” pe facebook. Tot prin semnătură, Gherghe Vasilache s-a obligat a redobândi licența pentru activitate economică în proiectare a AAM. Burlacu Alexandru, Eugen Bâzgu, Burciu Grigori, Ciocanu Sergius, Malcoci Vitalie, Rotaru Iurie, Șlapac Mariana ș.a., au fost supraocupați în serviciu și doar de la caz la caz au reacționat la invitația conducerii AAM spre colaborare. Tinerii Târsâna Ion, Eremciuc Natalia și familia,Vasile Straru,Sergiu Garconița,Gheorghe Vasilache cu fiica au participat cu succes la emisiunea ”Casa mea” de la Moldova 1 din recomandarea și binecuvîntarea noastră, creând astfel imagine pozitivă Asociației și contribuind la ridicarea prestigiului nostru profesional. Împreună cu Valeriu Herța, Alexei Gargăun, Victor Vieru, Anatol Pânzaru și Tatiana Pânzaru am organizat activități comune împreună cu Colegiul Municipal de Construcții cu care avem o colaborare de durată. Este vorba de seminare, expoziții precum și participarea în calitate de șefi de comisie la apărarea diplomelor. Colega noastră, Angela Pânzaru a fost motivată și susținută în susținerea tezei de masterat la tema legată de ambientul artistic și arhitectural al Chișinăului.Anticipez cu scuzele de rigoare dacă cineva dintre colegii activi n-au fost nominalizați.Sper să fiu completat în luările de cuvnt pe marginea raportului mai cu seamă despre delegația AAM de comun cu Asociația Tinerilor Arhitecți la Congresul Ordinului Arhitecților din Romania.Inclusiv despre realizările de creație ale membrilor AAM vom vorbi la Conferința tematică pentru luna octombrie curent.
AAM a fost auzită la întrunirile organizate de foruri superioare cum ar fi Primăria, Ministerul Construcțiilor și Amenajîrii regionale, Ministerul Culturii și alte foruri cu excepția  celora invitația cărora s-a oprit la secretarul iresponsabil al Consiliului pe adresa poștală veche.
La întâlnirea cu delegația din CSI, în frunte cu Serghei Narâjkin, ne-am pomenit parcă eroi ai emisiunii ”Nostalgia„ de pe un canal rusesc renumit. După alocuțiunea mea într-una din comisii, am fost întrebat sever familia, numele, prenumele, după care în alte vremuri ar fi urmat constrângeri drastice și promte. Astăzi mai sunt constrîngeri doar indirecte și extinse în timp. Tot acolo ne-am dat seama cât de avansați suntem pe fondalul altor formațiuni similare din CSI rămase ca mentalitate în regim.
Nu ne putem împăca cu infantilitatea Uniunii Arhitecților de la noi care a rămas la fel de confortabil plasată în regim. Azi este interesată doar în păstrarea confortului și conjucturii nominclaturist-birocratice existente. Se încearcă a racola și dintre membrii activi AAM. Nu reținem pe nimeni. Dorim doar claritate și descernământ: ”oile cu oile, caprele cu caprele”vorba populară. Tinerii arhitecți preferă să-și păstreze Asociația fantomă cu trei membri și multă ambiție și aroganță. Poftim, cu drag vă ajutăm să creșteți, să vă afirmați, dar calitatea de membru dublu dublează totodată irespnsabilitatea, prejudiciind ambele formațiuni.
Apartenența la AAM pe viitor va fi monitorizată și același lucru-l vom cere și de la alte asociații ale arhitecților.   
Deoarece în mentalitatea cetățeanului nostru și a arhitectului contează persoana din fruntea formaținuii de orice caracter, insist a atribui viitorului Președinte AAM prerogativele necesare expuse în proiectul modificărilor în Statut spre activizarea tuturor membrilor de rând și a Consiliului Coordonator nou ales. Raportul de față este mai curând o expunere a unei trăiri de patru ani cu problemele noastre comune. Adevăratul nostru succes și aport se măsoară cu drumul străbătut de la conducere la fiecare arhitect și viceversa. Contează la fel de mult și apropierea dintre arhitecti pe orizontală. Am reușit doar ceea ce ați simțit. Este loc pentru mai bine. Cum o vom face, sperăm să auzim în luările de cuvânt pe marginea raportului. Vă îndemn pe fiecare în parte să vă asumați tot curajul și toată responsabilitatea.
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Președintele AAM,                             Mihai Șeremet
 Este rugămintea de a vorbi la microfon pentru protocolarea adecvată a sesiunii Adunării Generale.
P.S. Azi, după producerea evenimentului, constatăm că imprimarea s-a făcut și ne permite a analiza starea de lururi în vederea luării unor măsuri de activizare a fiecărui membru AAM în parte. Astfel ne dorim a asigura prezența masivă la următoarea Adunare Generală.
Așteptăm luări de atitudine și prin intermediul SITE-ului.